Viața pe repede înainte
Copilărie?
Infinită inocență!
Adolescență?
Răzvrătire tulbure.
Tinerețe?
Uragan de experiențe.
Maturitate.
Echilibru instabil.
Senectute.
Regrete... Ceva înțelepciune?
Ne construim prin experiențe:
cu cât mai dure, cu atât mai sensibili,
paradoxal mai puternici, dornici de viață.
Cu multe lacrimi ne câștigăm zâmbetul.
Doar așa putem pretinde,
că suferința n-a fost în zadar.
Prin durere învățăm compasiunea.
Darul binemeritat,
al omului pentru omenire.
După disperare... vine... înțelegerea.
Teoretic. Altfel,
n-ar fi nici lumină, nici liniște.
La final, moleculele emigrează.
Dornice să întâlnească acel ceva,
ce le lipsea iremediabil.
Și... povestea reîncepe!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
