Dumnezeu în cu totul altă parte este!

îmi spui că timpul se scurge în neant
că degeaba întâlnirea noastră virtuală
dacă ea nu lasă dâre în realitate

şi violetul se sparge de primul zid
crezând orbeşte în neconcretitudine
de nu cumva or fi convingerile mele personale

de nedestin îţi este spaimă
de filele acestea nescrise ca şi cum
"doar în felul acela" am putea intra în istorie:
ditamai anonimatul!

trăieşti cu lumini de avarie
în grote rupestre te laşi disecat de fantasme:
aceşti zei fără personalitate intraţi la apă
în neputinţa lor de a săvârşi miracole

o prezenţă străină însemnează locul
respiraţia sacadată ce nu-ţi mai aparţine
în această vale a plângerii niciun peregrin
nu sesizează inutilitatea smochinului prea-puţin-rodnic

toate sunt luate ca atare
miza: fericirea îngustându-se
prăbuşindu-se asupra ta ca o capcană

îmi bruschez amnezia cu gesturi hotărâte:
cu certitudine... Dumnezeu nu aici este!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!