D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - IV

Cel mai realizat, pe toate planurile,
pare a fi doctorul Faust.
După ce i s-a decernat premiul Nobel,
numele său ilustru figurează în vitrinele tuturor librăriilor
şi în mai toate publicaţiile.
Guvernele nu au cum să nu ia în considerare
opiniile sale,
mai ales când presa scrisă publică ştiri senzaţionale
despre iminenta sosire a lui Godot,
care panichează comunitatea
şi scindează societatea: pro şi contra Godot,
în timp ce autorităţile devin neputincioase.
În aceste momente critice,
doctorul Faust este invitat la toate posturile de televiziune.
Doct, nuanţat,
prestigiosul cărturar explică – pe un ton cald şi cuceritor –
că societatea are mare nevoie, desigur, de sărbătorile purificatoare
ale naşterii şi învierii lui Godot,
că Godot constituie, desigur, unul dintre cele mai frumoase mituri
ale omenirii,
dar – după cum susţine doctorul Faust
la o oră de maximă audienţă –
societatea nu mai are de ce să aştepte venirea lui Godot
deoarece Godot, ca persoană, nu există
decât în imaginaţia exaltată şi bolnavă
a unei minorităţi fundamentaliste.
Datorită acestei intervenţii televizate salvatoare,
nevroza comunitară este vindecată,
reconcilierea socială redevine posibilă,
iar despre pact nu se mai pomeneşte...

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!