Scara vieții
Singur, mult prea singur sufletul
i-am programat o întâlnire cu el însuși
azi e ocupat, mâine nu știu dacă va avea timp
poate poimâine -
până atunci clipele curg după un ritm prestabilit
pentru marele univers suntem mereu parteneri
indiscutabil e singurul care ne cunoaște
ne recunoaște
ne urmărește cursul
ne află toate secretele
când suntem prea istoviți
simțim cum ne cheamă
dar nu cum ar crede unii
spre moarte, ci doar
pentru a ne pune pe umeri povara unui nou început.
poezie de Valeria Tamaș (mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secrete
- poezii despre ritm
- poezii despre cunoaștere