Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Și așteptările obtuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele năucitoare,
Surâzândă, le deschizi
Și adâncimile... le vinzi,
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
Socotind verzi și uscate,
Puse- n umbra unui dor,
Țeși... păcatelor... covor,
Pentru reciprocitate.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
