Întoarce-te « Bujor » singuratic

Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi şi noapte ca luna prin nori,
De şi eşti mai vesel te simţi singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.

Acasă-i « Narcisa » ce creşte-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subţire dar nu se înclină
Când ploaia e rece şi vântul o bate.

Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii şi pe dealuri
Apelând să se întoarcă şi cei ce s-au « dus ».

Să umple pustiul, roditor să ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boşii » din gură să tacă,
Să vadă cum « raza » răsare din est.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!