Pentru Patrie mor

Departe de casă, într-o groapă adâncă,
Feriţi oarecum, de primejdii prea multe,
Un vânt mai puternic loveşte în stâncă
Ce scoate un vuiet şi începe să cânte.

Cu gândul la mama, la fraţi şi surori,
Dispare ecoul printre stâncile mari,
Aş vrea doar o veste, dar fără fiori,
Pe aripi de gloanţe şi foc de tunari.

În noaptea pustie sub obuze de tun,
Stând în tranşee mă loveşte un dor
Şi-atuncea „ZE-BEUL sub cap eu mi-l pun,
Dacă asta mi-e soarta, „Pentru Patrie mor”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!