Iar smoală. Oraşul

Plouă
Plouă şi în case,
Plouă peste inimi
gârbovite, arse.
Frig e înăuntru, frig e şi afară
Gândul împresoară
zloată, noroi... toate scurse
ce n-au nicio noimă
cât sunt de greţeoase.
Iubiri îndrăcite
visări încâlcite
ziduri coşcovite
deprimantă stare
diurn calapod,
reverii pictate
clonă zbuciumată.
Totul se transformă-n
moină-ofticoasă
ce te-mping cu sila
peste-o planturoasă.
Si-aş merge-n pădure
într-un parpalac
ferit de dileme
parca-aş fi brotac
şi vârât în scheme
de mai marii mei
care-s din păcate,
candizi derbedei.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!