Vânt

De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creștea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde

Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peștii privind acel mister
Se afundau mai în avan

Pe țărm, între pământ și val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...

Și-n șuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Și cânt pe piscuri, de caval
Sămânța se-figea-n pământ

Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook