Cu săruturi pe stâlpi

s-a urcat mai sus cu o treaptă decât steaua sa
aflată în carul mare
priveşte cu întregul albastru pământul sub paşi

se mişcă într-un timp al neîntoarcerii-n vis
în care porţile înfloresc în piatră săruturi
şi valsează cu sunete sub corzile întinse ale viorii

de dincolo de cuvinte se strigă cu metafore
pentru îmblânzirea sufletelor bolnave
şi întruparea lor în tot ce se înfiripă viaţa

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!