O sfântă lene

E seară-acum şi,-ngreunată pleoapă,
Perdeaua s-a închis peste-a oraşului lumină.
Când dincolo neliniştea palpită plină,
E bine-aici. Topită-n patul ca o apă,

"Înc-o zi grea", suspină ea calină.
Şifonierul doarme, birou-a aţipit,
Şi scaunele. Ca-n burta unui chit,
Cald şi-umed, întunericul ne-alină.

În cutiuţa noastră de beton, alene,
Mă oploşesc la pieptul ei şi-ascult
Cum povesteşte ştirile mondene,

Ce-a mai făcut la muncă. Şi, viclene,
Şoaptele ei cheamă valuri în tumult
Şi pescăruşi, şi plajă, şi o sfântă lene.

poezie de Alex Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!