P(r)aznic la ruine

Tu fumegând de şoaptă treci, fantomă
prin toate scrise-n mine spre ruine
ca de o boală ce tot zac în mine
sub clipa-n veşnicie homocromă.

Ci paos pe tăiş de buze-Amin! e
pe cât ni-i sărutarea axiomă
ci gura ta avea de trist aromă
la slove-n vicleşug ca de hermine.

În descompuneri soarta ni-i enzimă
şi sângeram din multe leziuni
minciuna-n zar având-o sinonimă.

Clepsidrei verde de nisip aduni,
ascunsă de-nţeles te ţin în rimă
în vis de patru bând dimensiuni...

Vezi şi următoarele:

Căutare