Zamolxis
Vai, se miră teologii
trece timp prin orologii
cu un tact într-o mișcare
doar cu pază la hotare,
să le cumpere din spații
duh la toți nevinovații.
Clipele turnate-n ornic,
să le facă traiul spornic
liniștea să nu le scape
nici pe munte nici pe ape
iar la sfinxul din Bucegi,
să nu se-nchine la regi,
să creadă treji și în vis
doar în marele Zamolxis.
Și din văl pe fața ceții
s-apară dacii și geții,
să privească cu-n surâs
românii ajunși de râs.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre munți, poezii despre monarhie, poezii despre mișcare, poezii despre graniță, poezii despre România sau poezii despre Bucegi
