Dimineața
lasă-mi unda de iubire
ca să pot pluti pe ea
lasă-mi noaptea de-amăgire
să nu-mi pară atât de grea
lasă-mi un sărut pe gene
ochii zilnic să ți-i văd
lasă-mi zâmbetul speranței
lasă-mi stele prinse-n păr
și așa cuprinsă-n brațe
cresc pe rând serotonine
dimineața e frumoasă
Si ma simt atat de bine!
poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
