Poem cu aripi
m-am cuibărit ca pitpalacul sub pleoapa dimineții
visul nocturn să-l duc la bun sfârșit
ramuri de doină îmi mângâie pomeții
timpul ce mi-a rămas este pentru iubit.
vreau să îmi crească aripi de cocori
toamna să zbor către țările calde
să nu-i simt iernii glaciarii fiori
valuri smaraldine penele să-mi scalde.
hoinară ca vântul lumea să o străbat
cântul privighetorii să unească perechi
să fac salturi pe sârmă ca un acrobat
împletind cu raze amintirile vechi.
în fantezia mea nimic nu s-a schimbat
vara poeziei mă crește cu tradiții străvechi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
