Din jarul cenuşii renaşte

Prin noapte trec tremurătoare stele
Ce luminează diafan zenitul
Să-mi pară mai aproape infinitul,
Ca eu să pot urca uşor la ele.

De-aş şti că va veni cândva sfârşitul
Din lume să dispară toate cele,
Aş pune păsări albe-n rămurele
Ca să vestească grabnic răsăritul.

Din al cenuşi jar mai pot renaşte
Scântei pe care singur Demiurgul
Le poate dezlega ori recunoaşte.

Din pustiiri El va culege moaşte
Însufleţite-n viaţă cu divinul,
Iar tot ce mişcă luptă cu destinul.

Vezi şi următoarele:

Căutare