Şi dacă totuşi te-ai născut

Si dacă totuşi te-ai născut, femeie
Cu foc sub epiderma de mătase,
Aprinde rugul în a mele oase
Şi-mi fi pentru celesta poartă, cheie.

Şi dacă totuşi mi-ai trimis misivă
Prin ochii tăi ce prevestesc pârjolul
Să ne jucăm până la capăt rolul
Plutind pe-a vieţii mare în derivă.

De naufragii teamă nu îţi fie,
Pe-o insulă-ţi voi construi palate,
Am să îţi pun pe degete agate
Şi nudul ţi-l îmbrac în poezie.

Şi dacă totuşi te-ai născut, femeie,
Trofeu în noapte şi în zori osândă,
Te voi sculpta-n privirea mea flămândă,
Mirabilă, angelică scânteie.

În nervii mei a urma ta misoase,
În palma mea fierbinte-i al tău lut...
Să o putem lua de la-nceput
Aprinde rugul în a mele oase.

Căutare