Marea de cristal

Pluteam, tăcut, pe valuri de cristale
Şi-mi revedeam în ele, ca-ntr-un vis,
În carusele vagi, zodiacale,
Frânturi din tot ce timpul a închis.

Se derulau prin orizonturi stranii
Neliniştile multor amintiri
Din primăveri ce-mi înfloreau în anii
Trecuţi în taina primelor iubiri.

Mai rătăceau pe ţărmuri de uitare
Acolo, prin ţinutul de cristal
În care îşi găsiseră-alinare
Sub raze reci de gânduri din astral.

Mai străluceau, dar n-am dorit niciuna
Pe valul meu din marea de acum
În care-mi înfloreşte numai una,
Cu care-mpart, demult, acelaşi drum.

Vezi şi următoarele:

Căutare