Uitare

zile trec, orele... luminoase, noii,
cu rouă scursă printre minute,
Iar noi, atemporal
scrijelim cu unghii moi
pereţii universului

Cui crezi că îi va arăta profetul capul presărat cu cenuşă?

Noi, cu fricile noastre ancestrale,
cusute în straturi adânci,
în buzunarele fiinţei
Mărşăluim indecent prin amintiri

împrăştiate pe câmpiile elizee
Orele trec
... Iar noi sfidăm uscat uitarea,
... Noi scrijelim cu unghii sângerate
Fiinţa asta perimată pe peretele de
întuneric al universului
... încercăm marea cu degetul

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!