Geniu la 65 de ani

nu te lăsa ucis de ceea ce iubeşti.
cu siguranţă roata se va întoarce,
undeva la bătrâneţe,
când tot ce ţi-a mai rămas sunt doar o cameră şi câteva pisici
care torc şi te împung cu creştetul capului atunci când se simt în siguranţă
lângă un boşorog care doarme toată ziua şi se îmbată regulat.

în adolescenţă mi-a plăcut să dorm, să mă îmbăt
şi, cel mai sinistru, să iubesc.
nu am ascuns niciodată ceea ce simt, doar rataţii fac asta.
dacă simţi că trebuie să iasă, las-o la voia ei.
mai bine aşa decât să trăieşti toată viaţa cu defectul ăsta.
nu poţi explica dragostea.

uneori ajungi să te plictiseşti.
şi când apare de nicăieri, nu ai ce să-i faci,
te fură cu totul.

atunci când vrei linişte,
te fură din nou.

când nu îţi mai doreşti nici măcar o femeie cu care să împarţi patul,
mesele,
prânzurile,
şi scenele romantice
care se sfârşesc întotdeauna
cu beţii cumplite,

apare din nou şi te jefuieşte.

pur şi simplu îţi pune pistolul la tâmplă
şi te trezeşti a doua zi dimineaţa gol puşcă cu o puştoaică de 20 de ani călare peste tine
într-un hotel de 5 stele
repetand într-una "băga-mi-aş, iar am dat-o în bară".

ajungi să repeţi aceeaşi poveste iar şi iar
până când nu vei mai fi in stare să agăţi nici măcar o nimfomană de 35 de ani.

. |

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!