Fata din Caraiman

Într-o zi cu cer senin
Frumos ca niciodată
Urcau spre Caraiman, pe Jepi
Câţiva băieţi şi-o fată

Frumoasă-i viaţa sus în munţi
Când mergi pe o cărare
Puţini în lume sunt ca noi
Puţini în lumea mare

Având în spate un rucsac
Salteaua şi cu cortul
Şi-o pălărie verde-n cap
Lăsau în urmă totul

Şi cum urcau aşa pieptiş
Ajunseră-n pădure
Ieşi în calea lor un urs
Ce culegea la mure

Şi zise ursul: "Măi băieţi"
Crezând că târgu-i gata
"Vă dau ursoaica mea, în schimb
Voi daţi-mi mie fata"

Au zis băieţii: "Fugi de-aici
Ursoaica ta-i nătângă
Noi ducem fata-n Caraiman
Acolo ea ne cântă"

Şi după drumul lung şi greu
Ajunseră-n poiană
Acolo fata le făcu
O ciorbă şi-o tocană

Şi strânşi în jurul focului
De nimeni nu le pasă
Căci ei de dragul muntelui
Lăsară totu-acasă

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!