Vară de poveste

anii trec în grabă nu ajung goana lor
eu sunt o frunză în arborele vieţii
freamăt ziua întreagă cu speranţă şi dor
mă-ngălbenesc treptat sub umbra tristeţii.

anii ce mi-au rămas îi dedic poeziei
prietenilor virtuali ce vibrează ca mine
sunt poeţii mândri pe geana fanteziei
în slove de suflet curg lacrimi sibiline.

trăiesc să iubesc să vorbesc de miracol
nimic nu-i mai presus ca viaţa sublimă
cu Dumnezeu în cuget n-am teamă de pericol
sper ca bătrâneţea să aibă blândă climă.