Închid ochii şi mă arunc în neant

Din mine vei vedea de azi
rând scris cu cerneală albăstrie
pe cleştarul timpului, în hăul
ce mâine îţi va umple singurătatea.

Va fi aşa o prăpastie între noi
că-mi vei lipsi, primăvară de azi.
Să mă întorc, ai să mă strigi,
dar nu voi auzi sunetul din cimpoi.

Atât de departe voi fi, peste zări,
că voi muşca din nemurirea sufletului
ca dintr-un Jonathan de Fălticeni.

Voi plescăi di buze de-atâta saţ,
ştergându-mi gura cu dosul palmei,
după un boabă mieroasă de Muscat.

Vezi şi următoarele:

Căutare