Sâmbătă de decembrie

În colivie simt cântând doar mâinile neobosite.
Captivă într-un destin deformat de vise.
Devin una cu tencuiala casei mirosind a clor.
Plămânii îmi sunt flori de mucegai.

Ştiu că nu voi ajunge până la o sută de ani,
prefer să trăiesc acest timp puţin cu suflet curat.
De dimineaţă a înmărmurit grădina de zarzavat
si-mi strigă pustiul dincolo de nămeţii din suflet.

Of, iarnă, de ce hăuleşti iar prin suflet.