Arșița nopții
Te chem în odaie lumină de lună
Tu veșnică măiastră a nopții cunună.
Te chem să îmi susuri liniștea pe pleoape
Într-un cântec de leagăn să te simt aproape.
În noaptea adâncă din urmă îmi ești
Pe buze nectar de mărgăritare cerești.
La asfințit crăiasă a bolții argintie străină
În vorbă sete nespusă de lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre timp, poezii despre muzică sau poezii despre lumină