Destin...

Aici e prea cald,
Dincolo e frig,
Vai, ce să fac?
Cui să mă plâng?!

Nu îmi e bine
Şi lui îi e greu,
Merg înainte
Eu şi cu el!

Încolo m-aş duce,
Dincoace aş sta,
Destinul oftează:
Ce soartă grea?!

Mă strigă, mă tace!..
Privesc împrejur,
Caut linişte-n pace!
Destinul e dur!

Nu-i nicio lege,
E de necrezut!..
Oare el înţelege?
Destinul durut!

Cine sunt eu?
Răscolesc horoscoape,
Caut răspunsuri!
Ce straniu destin?!

El mă aruncă,
El mă salvează!..
Aş vrea să mi-l prind,
El se lansează!
Destin labirint!

Încerc să mă-mpac
Cu el şi cu mine,
El, răsfăţatul,
Îşi râde de mine!
Destin zăpăcit!

Ah, cum îl iubesc
Şi cum mi-l detest!
O vorbă îmi tună:
- ‛Grijeşte de tine!
Destin înţelept!

Destinul urmează,
Cu el mă tot poartă,
E robul din mine
În zi şi în noapte!
Destin înrobit!

Destinul mă nalţă,
Tot el mă amână!
Stranie soartă,
Tocmai ca mine!
Destin fericit!

Mă vede, mă lasă,
Fiorii mi-i cheamă,
Vorbi-i-aş eu multe,
Dar el nu se-alarmă.
Lucidul destin!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!