Cataractă

Încerc să-mi găsesc amintirile
Şi nu ştiu de ce o peliculă albă
Acoperă înţelesurile
Duminicilor visate,
Oamenilor visaţi atunci,
Prietenilor şi rudelor, ţigărilor fumate pe-ascuns,
Amiezilor petrecute la râu ascultând
Vocea pietrelor.

O peliculă albă, ca o
Cataractă a fiinţei, o orbire de-a fi...
Parcă n-a fost, de fapt, nimic, parcă m-aş fi născut azi,
Iar în urma mea am lucruri doar presimţite,
Năluci desprinse
Din zilele calde de vară ale cimitirelor,
Când aburi subţiri, desferecaţi din morminte,
Fac aerul să se-nfioare
De poveştile morţilor.

poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!