Mamă

mamă
eu mi-aş dori să mă-nţelegi
cum ai făcut de-atâtea ori
când mă strigai ca să mă cerţi
sau să mă ţii în braţe

mi-erau mai dragi caişii pe atunci
îţi mai aduci aminte cum mă ascundeam
în falnicele lor braţe
doar ca să îţi fac în ciudă

mamă

toţi arborii din lume mă iubeau
ca pe o frunză dintr-un anotimp
pierdut în cele multe
neînţelese de alţi ochi verzi

şi ai ştiut şi tu
aşa cum am simţit şi eu
că suntem trup comun acum
cu trunchiul lor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!