Și totuși...
Parcă aș fi în ultima gară,
cu un ultim bagaj
și fluturând mâna cu un ultim
rămas bun,
după ce am trecut desculță
un ultim vis
cu cel care vâna
ultimele păsări,
ce îmi cărau anii
sub aripile lor.
Și totuși,
chiar și cu o ultimă zbatere,
o ultimă picătură de sânge
râde în pieptul unui poem,
triumfătoare...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre vânătoare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre mâini
- poezii despre gări
