De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoşul...

De-atâtea nopţi privesc spre lună, stele,
Vecini, drumari, şoferi, m-au terminat,
M-aş bate cu tot felul de lichele,
De nu aş fi atât de surmenat.

Trec nori, acum, veniţi de la apus,
Arar zâmbeşte luna, mititica,
M-aş repezi spre tine, cum ţi-am spus,
De n-ar fi-n colivie păsărica.

Sunt singur şi pustiu precum haiducul
Şi aş veni să mi te iau în dar,
Să ascultăm, sub teii magici, cucul,
De n-ar cânta din ce în ce mai rar.

Acum sunt obosit, ca vai de mine,
Mai aţipesc pe canapea, ca moşul;
M-aş repezi ne-ntârziat spre tine,
De m-ar trezi, cu cântul lui, cocoşul.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!