Un strop de nebunie într-o lume lucidă

Un strop de mister într-o piesă de teatru
Intrigă un public sătul de normal
Născând o poveste tăiată în patru
De-o mână de oameni pierduţi în banal.

Un strop de culoare pe-o pânză alb-negru
Deşiră simptome de suflet hazliu
Tratat de-amnezie de-un medic integru
Cu aripi de înger şi nimbul pustiu.

Un strop de magie între ritmuri binare
Scăpată din mâneci de iluzionisti
Trezeşte la viaţă o lume. Şi-mi pare
Că râdem forţat sub măşti de mimi trişti.

Un strop de prezent ce se eternizează
Între pereţii opaci ai clepsidrei
Ne-ndeamnă la pace şi catalizează
Reacţii în lanţ ce rup capul Hydrei.

Un strop de lumină în beznele minţii
Redusă la puncte şi virgule-nguste
Pictează în roşu hotarul cu sfinţii
Pribegi între Rai şi iaduri auguste.

Un strop de iubire pe buze încinse
Sorbind necuvinte - grimasă rigidă
Dezleagă potopul prin vene convinse
De-un strop de nebunie într-o lume lucidă.

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!