Nedormite dorinţe în netăcere

în avalanşa din nesomnul palmelor negăsindu-mă ecou
dezmint că mă-ndrept spre nicăieri
mai vreau să stau puţin în timpul nepetrecut
cu despletite nopţi în tresăriri

nu-mi pasă de ce plouă-n vreme
alerg nenăscuta atingere din întredeschisa lume
alung nedorinţa afară-n noapte
un chip

aprind prezentul să nu-mi mai fie frică de umbră
îmi e atât de dor de jocul serilor flămânde
cu lumina coapselor în braţe
îţi aduci aminte?

râdeam cu nisipul pe buze
tu – cu valul pe sân în cea mai frumoasă melodie
alerg acum – nici nu mai pot să fac ceva
în afară de a scrie

suntem o amprentă a particulei universale
capabilă să ne conducă în abis
sau departe în vârful piramidei
depinde de "foia de parcurs"

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!