Amor

Înamorat, al meu suflet îmi e,
Şi-anume, iubit-o, să-ţi spun eu de ce,
Ochii tăi galeşi ce cald mă privesc,
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.

Geana ta scumpă ce pâlpâie-uşor,
Cu focul ei molcom şi seducător,
Chipul tău drag îl pictează sublim,
Pe-a inimii-mi pânza, ca pe-un heruvim.

Dulcele-ţi zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit.
Şi-aprig vrăjit, eu mă bucur atent,
De focul surâsului tău inocent.

Degetul tău cel subţire şi fin,
Îmi naşte în suflet un patos divin
Când cu tandreţe mi-l plimbi pe obraz
Şi îmi defineşte cuvântul extaz.

Vraja cea dulce-a iubirii fierbinţi
M-aruncă-ntr-un foc de aprinse dorinţi.
Coapsa ta fină s-o mângâi uşor,
Cu sânul tău fraged să cad în amor.

Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu gratie, şi mai apoi,
Eu însetat de amor, să îţi gust,
A buzelor tale dulceaţă de must.

Lasă-te dar, în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi.
Noi amândoi din amor să gustăm
Iubirea în aur să o încrustăm.

Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.
Focul intens al profundei iubiri
Avan să ne ardă în dulci pătimiri.
*
Dragostea-n suflet ce port-îţi-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu,
Şi-astfel îţi spun – să te mint eu nu vreau –
Iubirea ta dragă pe alta n-o dau.

poezie de George Ciprian Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!