Drum cu oameni spre înălțare
când piciorul calcă strâmb poteca
la limita acestui timp o cruce se înalță
unde capăt nu e
e chin
mă împart în văzul tuturor
cu un ceas mai târziu de ultima cântare
omul meu plânge în oglindă
iar ploaia mult așteptată
îi brăzdează chipul în defileuri
și uite-l cum curge uriașul lui Dumnezeu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!