Înfericit
M-aș așterne la un somn
Însoțit de sufletul tău
Așa cum un călător
Are iluzia noaptea
Că e însoțit de lună.
M-aș înveli cu tine,
Cu părul tău din parfum de soc,
Cu buza ta cu un gust
Ce nu îl voi uita vreodată,
Cu amintirile noastre
De oameni frumoși și
Copți pentru a ne iubi...
Tu te-ai așterne cu mine?
Și când va fi să deschid ochii
Luminat de zorii din vis,
Să mi te văd alături
Împărțind o pernă de catifea,
În care tu ești catifeaua,
Iar eu amintitorul
Ce dă cu mâna peste ea
Pentru a mai găsi urmele
Făpturii tale care, nu de mult,
Mă înfericea peste orice măsură...
poezie de Cosmin Druță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
