Tu
(pentru Grigore Vieru)
Tu, măreț poet al neamului român,
Ma faci sa imi doresc aicea să rămân.
M-ai învățat să iubesc in lume ce-i frumos
Graiul, plaiul si sfatul mamei luminos
Si a rămas în urmă ta
Nemuritoare slova veche
Când dau in floare liliecii,
Apari pe cer, o Alba stea.
Acel Luceafăr des cântat
Ce seri întregi îl tot privesc,
Si un gând răsună neîncetat:
Tu frate ești cu Eminescu.
Privesc sus, in serile târzii
Si parca as vrea la cer puternic să mai strig
De ce ne-ai părăsit pe toți în frig?
Si oare când o sa revii?
Dar cartea ta o să rămână
Sa cucerească universul
La fel ca limba cea română
Si ca mărețul Eminescu.
Si visul tău născut din soare
Triumfător, far' de hotare
Cu dragoste umpluta-i cerul
Așa ai si rămas, Vieru.
poezie de Catalin Sibireac (2019)
Adăugat de Catalin Sibireac
Comentează! | Votează! | Copiază!
