Nu mă lăsa pradă dezordinii
După toate legile naturale și sociale
ce știu e prea puțin față de ce nu știu,
sunt cât mai aproape de mine și mai departe de lume,
un sprit infim care dorește mai mult
și neantul mă învăluie.
Învață-mă tu cu vocea calmă
cum să mă zidesc prin cuvinte și fapte
încât să depășesc neștiutul,
să văd și să simt tot ce mi-e dat
cu foamea și setea care-mi revin în fiecare zi.
Nu mă lăsa pradă dezordinii
pune-mă-n echilibru cu ordinea lucrurilor
și mă înfășoară cu frânghia cunoașterii
fă-mi noduri la fiecare greșală
și dezleagă-le în ajutor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
