Înţelesuri

Valuri de cuvinte
mi se lovesc zbuciumat de suflet
Straturi de sensuri,
Se vânzolesc răsucite printre alte straturi acoperitoare,
Spre marea disperare a cărturarilor.

În faţa ochilor îmi stăruie placidă,
Printre pături de vorbe,
nefărâmiţată, Kabbalah aceasta
Nedescifrat, acest vas sigilat
De parfumurile lui ieri.

Eteruri idilice, visuri temerare,
coarde de sărit peste gardul câmpiilor elizee,
toate toate
rămân busculate în minus infinit.
Toate toate,
strigând cu voci mici, de ajutor, de salvare
de portiţa unică,
Cu o flamură albă în cerdac
Să reînvie acum balerina în verde,
Degas,
din inima cerşetoarei la uşa vremii,
suprapune fotografic
fericirea.

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!