Tenebră și lumină
De rele s-a cutremurat pământul,
Ranchiuna, lăcomia-s la putere...
În cele două vaste emisfere
Tot răul și-a impus guvernământul.
Va reuși în timp a lumii vrere
Să-și facă auzit discret cuvântul
Ajuns la Domnul nostru sfântul,
Să ne trimită strop de mângâiere?
Lăsându-se telurica tăcere,
Se iscă din tenebră o lumină
A vieții ce speranța noastr-o cere
Și credem cu ardoare c-o să vină.
Cum veșnicie pare așteptarea,
Un pumn căuș seca-va toată marea!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre cuvinte sau poezii despre Pământ