Haos în repaos
oceanele lumii se despart
într-o apă de ploaie
în ciuda furtunii
un gând se îndoaie
te caut prin case de sticlă
dar pereții de fier se ridică
potrivnic îmi ești
eu senilă
mă-ntorc la privirea dintâi
să rămâi
într-un gest inventat
de-o copilă
pe care cu grijă niciunde
s-o pui
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
