Lumină - filă cu filă
în simplitatea cuvântului trăiește gândul
dincolo de pretutindeni
dincoace de aproapele unei pene fragile
se naște un poem în netăcerea tăcerii
verde lumină
în privirea serii degetele mângâie noaptea
și-ntr-o splendidă atingere sosește dimineața
o chemare dinspre mâine
viața nu are termen de comparație
verde lumină
trăim timpul
îngenunchem la marginea nopții să-i dăruim seara
îi simțim mâna cu inelul albastru spre tăcere
fructul iubirii are un sens
verde lumină
surâde așteptarea
curge-n cascadă valul vieții
își cheamă perechea în ziua sortită
se aude ecoul în surdină
verde lumină
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
