Mândru' bărbat

Regretele, nu mai au rost
N ai preţuit, iubirea ei cândva
Toate -n viaţă au un cost
Tinereţea, nu poate, recidiva

Iubeşte viaţa, ca pe o floare
Şi toţi, te asteaptă, să revii
Priveşte cerul, are culoare
Doar, iubind, iubirea o reânvii

Eşti aşteptat, de toţi cei dragi
Ceaţa, pare că vrea, să te ridice
Aminteşte ti, pădurile cu fragi
Roua, fericirea vrea s- o indice

Cu picuri, tresăriri mărunte
Apare din abisuri, un înger
Îţi mângâie, pletele cărunte
Cu o lumină, ca de fulger

Aruncă, căciula ce -a de miel
Puneţi fularul, cel de ieri
Fi vesel, priveşte cerul niţel
Renunţă, la celelalte aiureli

Eşti, acelaşi mândru' bărbat
Te poţi, din nou îndrăgosti
Cărunt, puţin, mai aplecat
Un zâmbet, ca al tău, aş îndrăgii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!