Regăsire

Pe ţărmul mării iarna numai ea,
Femeia căutându-şi fericirea.
Nimeni n-o ia la dans şi ar dansa
Cu vântul serii şi cu amintirea!

Pe ţărmul mării iarna numai ea,
Sufletul căutându-şi pe sub valuri.
E-atâta muzică şi ar dansa
Cu timpul doldora de idealuri!

O, acel timp demult e-n zări o stea
Şi idealurile lumii-s arse.
Cu sine însăşi astăzi ar dansa,
Dar s-a pierdut printre atîtea farse!

Şi, totuşi, despuindu-se de ea
Şi hainele-azvârlindu-le în mare,
Femeia prinde-n seară a dansa
Cu Sufletu-i venit din depărtare!

Aşa un dans nu ştie nimenea,
Aşa un dans nu s-a văzut sub lună.
Femeia ceea, stinsă ce era,
S-a reaprins, dansând ca o nebună!

Întregu-i chip în taină se schimba,
Toată se-nmlădia, fiind a Lui,
A Sufletului care-o săruta
Aşa cum, Inimă, nu poţi să spui...

poezie de Traian Vasilcău (2 februarie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!