Immortal

Eu cred că sunt nemuritor,
căci prea simt, de o vreme,
un bâzâit sâcâitor
ce-mi face mari probleme.

Când vreau să fur un mic sărut
aşa, ca uvertură,
păţesc un lucru neplăcut:
o curentez pe gură.

Când vreau, de mână, să mă plimb,
în serile cu lună,
în jurul capului am nimb
... de fulgeră ori tună.

Nu pot nici vorbe să mai scot
că-mi iese vreo scânteie,
şi se repetă. Nu mai pot
să fiu cu o femeie.

Nu ştiu ce-o fi, dar am vorbit
cu soaţa şi - minune! -
a cunoscut că-i bâzâit
la cap... de gărgăune.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!