Moment de linişte

O noapte luminată cu stele mii şi mii
Te fascinează-ndată, ca joaca pe copii.
Şi vezi pe cer cum luna, sfioasă se arată
Şi în tăcerea nopţii, mireasma te îmbată.

Este un iz puternic al florilor zglobii
Ce stau pe malul bălţii, aflată vizavi.
Şi pe neaşteptate, din calmul nesfârşit
Răsun-o voce caldă ; vocea de răsărit.

Îndată tot văzduhul se umple de culori
Şi-ncepe ca să cânte mulţimea dintr-un stol.
Şi fuge luna, fuge; se zbate să se-ascundă
Căci în curând pe cer un soare o s-ajungă.

poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!