Investiţie în fals

Nu ştiu cum te-aş iubi aşa schimbată,
prelucrată în cabinete,
este prea mult pentru mine
care nu-mi pot trăda simţurile.

Peste tot ai adăugat câte ceva sintetic
mă îndoiesc de frumuseţea artificială
şi rămân fidel cu idealul natural.

Mă caut în zidirea lui Dumnnezeu,
în creaţia sa de unicitate şi echilibru,
mă supăr numai când nu sunt în stare
să mă ridic la aspiraţia dorită.

Nu cred să pot investi în fals,
am libertatea depline-i înţelegeri,
dar nu-mi pot obişnui mâinile
cu absenţa plăcerii
şi rămâi o depărtare de care mă despart
uitat sub roţile vremii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!