Lui Mihai Eminescu

Mihai, îţi mulţumesc c-ai existat
Şi încă mai exişti în fiecare,
Pe-acest pământ tu prea puţin ai stat,
Dar EŞTI în poezii nemuritoare.

În versul tău eu caut alinare
Şi ca-ntr-un templu intru, cu sfială,
În sufletu-mi se-aprinde-o lumânare,
Precum o stea pe-a cerului sineală.

Mereu mă-mbăt de-a ta "Melancolie"
În vraja lunii, "vatră de jăratic"
Şi "Replici" voi rosti cu bucurie,
Când nufărul suspină singuratic.

Iar când "Luceafărul" şi-aprinde-o rază
În smoala nopţii, ca un enigmatic far,
"Pe lângă plopii fără soţ" eu, trează,
"Din când în când" "Privesc oraşul furnicar".

"Oricâte stele" m-ar veghea de sus,
"Doi aştri" "Ah! cerut-am de la zodii"
Şi-o "Rugăciune"-n şoaptă eu am spus;
"Gândind la tine", gust a gurii rodii.

Îmi eşti amic, "Icoană şi privaz",
"În lira-mi geme şi suspin'-un cânt",
"Prin nopţi tăcute"-mi ştergi orice necaz,
"Se bate miezul nopţii"-n dulce vânt.

Iar astăzi eu "Mai am un singur dor":
Să te cinstesc aşa cum se cuvine,
Că "De-aş avea" o "Floare-albastră" în pridvor,
Eu aş uita cât de "Departe sunt de tine".

poezie de Bombonica Curelciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!