Nostalgie turcoaz

din dragoste de viaţă cerul parcă râde
din dragoste de tine livezi înfloresc
frumoasă-i nostalgia care mă cuprinde
doamne ce fericită-s că pot să iubesc.

mă emoţionează visul cu ochi deschişi
când soarele deasupra mă umple de extaz
când poeţii mirărilor de univers admişi
descriu miracolul cu lumini pe obraz.

doamne ce împăcată-s cu destinul meu
tu m-ai învăţat să-nfrunt orice necaz
să simt cerul în mine ca un arhiereu
şi lumea să domnească pe tărâm de topaz.

doamne îmi eşti aproape când îmi este greu
mă înveţi întâmplărilor să le găsesc haz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!