Căi de purificare

vorbele sunt flăcări care ard în sine
convingerile-s fulgere fără argumente
conştiinţa timpului mă poartă spre mâine
transform în profeţii zeci de sentimente.

când elanul vieţii scade învăt să sufăr
dar muzica mă poartă pe valuri debordante
prilej de sublimare floare albă de nufăr
nostalgie dulce cu vise-n valuri captivante.

setea de absolut îmi străbate fiinţa
în luptă cu tristeţea cu-a ei întunecime
astâmpărată de izvorul sacru... biruinţa
cale de purificare adânc în profunzime.