Pe o traiectorie salubră

nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec
am strâns în palme stele pe linia vieţii
înfirip fericirea, deznădejdea o spintec
în muzica zorilor la poarta dimineţii.

charele din trup se transfigurează
într-un curcubeu ca un arc peste timp
au ars întunericul în baie de rază
absolutul conştiinţei vine din Olimp.

nu am teamă de vre-o stare sumbră
soarele din piept şi în bezne veghează
luminile dizolvă gândurile din umbră
vindecă şi rana care sângerează.